Ediția #258

Bună dimineața,

👉 În România, asistăm încă din 2021 la instalarea unui regim hibrid care a acaparat instituțiile statului, scena politică și mass-media. Asta a fost posibil pentru că am acceptat ca politicienii să ignore sistematic normele democratice și normele internaționale.

Fenomenul se numește „huliganism post-aderare” și a fost identificat de cercetători, scrie Mihaela Herbel, doctor în relații internaționale la Universitatea Babeș-Bolyai.

Într-un eseu în care sondează cauzele profunde ale succesului interferenței rusești în alegerile prezidențiale de anul trecut, cercetătoarea arată că acțiunile Rusiei se bazează în primul rând pe înțelegerea faliilor mentale fundamentale din societatea românească.

Vă recomand să vă puneți textul ăsta în bookmarks și să-l parcurgeți până la final, când aveți timp. E cea mai complexă analiză despre mecanismele prin care s-a produs atacul hibrid din noiembrie, anul trecut. (Contributors.ro)

👉 Veridica explică ce prevede Constituția legat de desemnarea unui premier și de ce sondajele de opinie nu au nicio legătură cu asta.

👉 BONUS READ. Operațiunea de război hibrid pe care o traversează România a intrat de ceva vreme în stadiul acut. Încercarea Rusiei de a instala la București un președinte nu este decît o mică parte a scenariului pregătit pentru România cu destul de mult timp înainte.

Deși în multe privințe este ușor de recunoscut un anumit tipar istoric, există totuși o serie de semne care ne spun că ne aflăm într-o etapă nouă, ce se va deosebi radical de toate celelalte, prin eforturile investite de Moscova și mai ales prin efectele vizate, scrie istoricul Cosmin Popa într-o analiză din Observatorul Cultural.

Funcționează ca un text complementar esențial analizei din Contributors, citată mai sus.

👉 În Moldova, Centrul pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării a trecut, prin votul Parlamentului, din subordinea sa în subordinea președinției.

Mișcarea a fost criticată de opoziția parlamentară - adică aceleași partide care au fost de acord, în trecut, ca Serviciul de Informații și Securitate (SIS) sau Serviciul de Protecție și Pază de Stat să treacă de sub controlul Parlamentului sub cel al președintelui - doar că atunci președintele era pro-rus. (Ziarul de Gardă)

👉 …dar avem dileme despre combaterea dezinformării și acasă. Într-o scrisoare deschisă, APADOR-CH îi cere președintelui Nicușor Dan să răspundă la cinci întrebări, după ce acesta a susținut public că vă duce problema dezinformării în Consiliul Suprem de Securitate a Țării.

ONG-ul pornește de la principiul că lupta împotriva dezinformării nu poate fi un motiv pentru suprimarea libertății de exprimare - ceea ce, oricum, nu recomandase nimeni.

Pe de altă parte, cel puțin primele trei din întrebările adresate de APADOR-CH pot fi lămurite de conținutul Actului legislativ privind Serviciile Digitale (DSA), implementat deja în România prin Legea 50/2024.

Doar că am avut foarte puțină dezbatere publică atunci când am implementat, ca țară, DSA. Poate vă amintiți că, în primăvară, G4Media scria, pe surse, de un proiect de OUG care să stopeze propagarea conținutului ilegal. (Misreport, Ediția #245)

Scriam atunci că, probabil, OUG-ul e un pas către operaționalizarea Legii 50, care, în forma sa actuală, e greu de implementat. Între timp, statul a renunțat la acel OUG, iar președintele Nicușor Dan vrea să vorbească în CSAT despre combaterea dezinformării. (spotmedia)

Îi dorim transparență și experți 🙂

Două texte numai bune pentru gândit

👉 Va deveni internetul atât de poluat încât informațiile de calitate vor deveni o resursă prețioasă? Sau va produce un număr tot mai mare de chatboți atât de mult conținut viciat încât identificarea informațiilor corecte în online va semăna cu căutarea acului în carul cu fân?

Una din povestirile lui Jorge Luis Borges - Biblioteca Babel - scrisă acum mai bine de optzeci de ani, poate să ne ofere o soluție la această dilemă. Sau măcar un moment de meditație care să ne ajute să înțelegem mai bine ce este, de fapt, internetul. (The Conversation via HotNews)

BONUS READ. Puteți citi povestirea lui Borges aici (engleză).

👉 Algoritmii de recomandare a conținutului generează feed-urile noastre din rețelele sociale. Dar apar și în alte locuri, cum ar fi recomandările din bara laterală de pe YouTube - sau, de pildă, recomandările de filme de pe Netflix și cele de produse de pe Amazon fac parte din aceeași categorie de algoritmi. Totuși, cât și ce știm despre algoritmi?

Arvind Narayanan este informatician și profesor universitar, în prezent, directorul Centrului pentru Politici în Tehnologia Informației la Universitatea Princeton.

În eseul pe care vi-l propun, Narayanan explorează și prezintă principiile de funcționare ale algoritmilor care guvernează rețelele sociale, și asta ne ajută să le vedem drept instrumente mai complexe decât simple spații online în care interacționăm cu conținut produs de prietenii noștri virtuali.

Narayanan mai analizează în profunzime și cum devin unele postări virale, în detrimentul altora, dar oferă și modele matematice care ilustrează alogoritmii care ne recomandă conținut în mediul online. (Knight First Amendment Institute at Columbia University)

Știri despre știrile false (și rețelele sociale care le amplifică)

👉 Oficialii ucraineni raportează că Rusia își extinde prezența și influența în Africa prin programe educaționale și inițiative pentru tineret, concepute pentru a forma lideri politici și o „elită culturală” favorabilă Moscovei. (Euromaidan Press)

👉 Raina MacIntyre este una dintre cele mai respectate epidemiologe din Australia. A fost un chip familiar și o voce calmă în timpul pandemiei de COVID-19. A scris și publicat o carte despre beneficiile pe care le avem de 200 de ani, de când dezvoltăm vaccinuri, și ce riscăm să pierdem dacă ne lăsăm conduși de dezinformarea anti-vaccin. (The Conversation)

👉 Ce facem cu trollii online? Răspundem mesajelor provocatoare sau nu? WIRED a adunat câteva soluții din experiența unor influenceri și perspectiva lor ne poate ajuta să avem reacție.

👉 Sara Duterte e vicepreședinta Filipinelor și a declarat că nu vede nicio problemă să folosească tehnologia AI pentru a-și amplifica pozițiile politice. Singura ipostază în care politiciana spune că folosirea tehnologiei AI e o problemă e atunci când autorul urmărește să obțină profit financiar. PhilStar arată de ce practica asta nu face decât să creeze confuzie în rândul utilizatorilor.

👉 …dar apropo de AI, generarea de deepfakes pare ceva ușurel în comparație cu „vibe hacking” - care înseamnă schimbarea sau influențarea intenționată a atmosferei, emoțiilor sau stării de spirit dintr-un grup, spațiu sau conversație, cu ajutorul tehnologiei.

GovTech scrie despre noile amenințări ale tehnologiei AI. De ascensiunea hackboților ați auzit?

👉 …că tot ne-am încălzit: Rumba Congo e un album din 1973, încărcat pe YouTube, și vine cu întreaga poveste a muzicienilor care l-au înregistrat. Trupa se numește Concubanas. Fondată în Havana, în 1971, cânta o fuziune unică de muzică cubaneză și congoleză. S-a destrămat în 1992, dar nu înainte de a lăsa în urmă nenumărate comori muzicale.

La finalul descrierii de pe YouTube, apare o notă conform căreia conținutul este „modificat sau sintetic”. Este un eufemism din care ar trebui să pricepem că trupa nu e reală, iar muzica a fost generată cu ajutorul tehnologiei AI. (El Pais English)

👉 Folosim instrumente AI tot mai des - dar ele generează în continuare răspunsuri false și nu devin mai performante, iar Project Syndicate scrie chiar despre criza de încredere în acestea.

(La momentul redactării, siteul Project Syndicate nu funcționa, vă lăsăm aici și o copie a articolului arhivată pe archive.is)

👉 OPINIE. Doi membri democrați ai Congresului american au fost împușcați în casele lor la finalul săptămânii trecute. Violența politică nu a apărut din senin, arată Barbara McQuade, profesor de drept și fost procuror federal, într-o opinie pentru The New York Times.

„Contextul pentru violență politică s-a construit în timp, din cauza unui cumul de factori, inclusiv politică profund polarizată, alienare socială, dezinformare și trolling agresiv pe rețelele sociale”, arată ea în comentariu.

👉 ANALIZĂ. E tot mai dificil pentru Vladimir Putin să funcționeze cu președintele SUA, Donald Trump, și asta din cauza atitudinii sale suspect de prietenoase.

„Washingtonul a privat Kremlinul de steaua sa polară: opoziția față de Statele Unite. După ani de zile în care a amenințat în mod constant că va scufunda Coasta de Est, Moscova nu-și mai poate permite luxul de a numi America dușmanul său numărul unu. Datorită lui Trump, Kremlinul trebuie acum să prezinte Washingtonul ca pe un partener rațional de negociere — chiar dacă rachetele fabricate în America continuă să cadă peste trupele ruse. Titlul de dușman civilizațional al Rusiei a fost transferat către Uniunea Europeană.”, scrie The Atlantic.