Bună dimineața,
Prieteni, citiți o ediție specială Misreport care a început ca un demers jurnalistic - am cerut Administrației Prezidențiale informații referitoare la implementarea Strategiei Naționale de Apărare a Țării (SNAT) pentru ultimii cinci ani (2020-2025).
Am făcut asta în baza Legii 544/2001, care asigură transparența deciziei publice. Adică ne ajută pe noi, cetățeni și jurnaliști deopotrivă, să avem acces liber la informații privind acțiunile și hotărârile pe care le iau aleșii noștri.
Administrația Prezidențială condusă de Nicușor Dan ne-a transmis, 14 zile mai târziu, că refuză să ne dea aceste informații, înscriindu-le în sfera informațiilor clasificate.
A încălcat, astfel, termenul stipulat de lege pentru refuzul de a da informațiile, adică cinci zile. Am revenit cu o reclamație administrativă și, probabil, dacă nu vom primi informațiile solicitate, ne vom adresa instanței.
Aceasta este situația, pe scurt. Am decis să vă relatăm acest caz din mai multe motive.
În primul rând pentru că el vizează o problemă de transparență - care ne interesează în contextul specific al războiului informațional. De ce? Pentru că lipsa transparenței este una din principalele cauze ale vulnerabilității la dezinformare - și la agresiuni hibride. Am văzut asta în pandemie, am văzut asta la finalul anului trecut. Vedem asta constant în viața publică.
În al doilea rând, pentru că vorbim de Administrația Prezidențială - care este o instituție-reper pentru toate celelalte instituții publice. Dacă ea nu respectă legea, cine s-o respecte :)
În al treilea rând, pentru că este instituția condusă de un președinte care ne-a anunțat că își propune două obiective fundamentale: anti-corupția și… contracararea războiului hibrid.
În al patrulea rând, pentru că vorbim de instituția care a secretizat costurile cu avioane private închiriate cu bani publici ale fostului președinte, atunci când presa le-a cerut. (Recorder) Această informație a fost desecretizată ulterior de către Ilie Bolojan, în mandatul său de președinte interimar. (Europa Liberă)
Dar să începem cu începutul…
Scriam în Ediția #274 Misreport că președintele Nicușor Dan a declarat că va include contracararea războiului hibrid al Rusiei și lupta anti-corupție în noua Strategie Națională de Apărare a Țării (SNAT). (PRO TV România)
În același timp, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) cerea președintelui „includerea educaţiei media ca pilon distinct” în viitoarea SNAT. (Pagina de Media)
Remarcam atunci că vechea Strategie, pentru perioada 2020-2025, face referiri clare și punctuale la existența războiului hibrid, la agresiunea Federației Ruse, la dezinformarea propagată, și propune, foarte limpede exact asta: educație media.
⚠️ Cu alte cuvinte, obiectivele existau și în vechea strategie de apărare națională - și cu toate acestea, la finalul lui 2024, Curtea Constituțională a anulat alegerile prezidențiale citând câteva rapoarte CSAT care indicau o interferență rusească în alegeri. Adică la ce ne-a folosit că am avut aceste cuvinte în SNAT? Cine ne asigură că de data asta se va întâmpla ceva cu ele?
Ce am solicitat
Pornind de la raționamentul de mai sus, am solicitat pe 14 octombrie Administrației Prezidențiale să ne dea următoarele informații (vă rugăm să aveți puțină răbdare cu formulările de rumeguș, ele nu ne aparțin)
copii electronice ale ultimelor două Rapoarte de evaluare privind modul de implementare a Strategiei Naționale de Apărare a Țării, prevăzute în Strategia 2020-2024, la punctul 216
câte astfel de Rapoarte de evaluare au fost înregistrate în perioada 2021-2025
Practic, am fost curioși să înțelegem cum s-a verificat implementarea - la ce grad se ajunsese, de pildă, la ultimele două rapoarte și câte astfel de evaluări au existat.
Ce ne-a răspuns Administrația Prezidențială
În primul rând, am avut nevoie de 4 zile și insistențe telefonice repetate, pentru a obține un număr de înregistrare. În mod normal, acesta este transmis în termen de maxim o zi după depunerea cererii online. (HG 478/2016, art. 15)
Tot în mod normal, termenul de răspuns al legii 544 este de 10 zile, nu 30. Când instituția publică are nevoie de mai mult timp pentru răspunsuri elaborate, ea trebuie să notifice solicitantul că va extinde termenul de răspuns la 30 de zile. (Legea 544/2001, art 7, alin 1)
Nici asta nu s-a întâmplat.
Apoi, după 14 zile, Administrația Prezidențială ne-a transmis un răspuns în care refuză explicit să transmită copiile după rapoarte, motivând că acestea nu sunt de interes public, făcând parte din categoria informațiilor clasificate. Atenție, nu că documentele solicitate sunt clasificate, ci că informațiile solicitate fac parte din categoria celor clasificate :)
În plus, răspunsul nu face nicio referire la numărul acestor rapoarte - ne-am gândit că o fi secret și acest număr. Așa cum, de pildă, Ministerul Apărării Naționale a răspuns unui parlamentar că numărul generalilor din România e secret. (PressHub)
Puteți citi răspunsul integral de la Administrația Prezidențială aici.
Esența lui spune:
„Potrivit art. 12, alin. (1), lit. a) din lege, informațiile din domeniul apărării şi securității naționale fac parte din categoria informațiilor clasificate, al căror regim, în ceea ce privește transmiterea lor, este circumscris exigențelor legale instituite prin Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, precum şi prin Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării”
Doar că răspunsul „uită” ceva: și anume că, potrivit legii pe care o citează, sunt exceptate de la comunicare doar acele informații din domeniul apărării și securității naționale care „fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii”.
Nu există nicio lege care să clasifice rapoarte ale gradului de implementare a Strategiei de Apărare. Care, la rândul ei, este un document public.
Am revenit cu o reclamație administrativă și vom merge și în instanță, dacă va fi cazul.
De ce ne batem capul?
Serviciul Român de Informații nu mai publică rapoartele anuale de activitate din 2020. HotNews a arătat că rapoartele SRI pe 2021, 2022, 2023 și 2024 au un caracter secret din cauza faptului că ele nu au ajuns, până acum, în plenul Parlamentului.
La fel, pe site-ul Administrației Prezidențiale, ultimul raport de activitate public al Consiliului Suprem de Apărare a Țării e din 2020. De atunci, nu știm ce a făcut CSAT. Știm doar că în decembrie, 2024, a desecretizat o serie de documente care au stat, ulterior, la baza anulării alegerilor.
În 2021, colega noastră Emilia Șercan descria „epidemia de netransparență” care cuprindea statul român. Textul ei de atunci începe cu o listă de informații publice pe care noi nu le aveam în februarie, 2021. La un an de la debutul pandemiei. (PressOne)
În aprilie, 2021, tot Emilia Șercan i-a identificat pe toți cei 19 membri ai Grupului de Comunicare Strategică, entitatea care controla întreaga comunicare despre evoluția epidemiei în România. A fost necesar ca ei să fie identificați, din cauză că statul român a refuzat să facă publică componența acestui grup. (PressOne)
Nici „grupul de experți” care a respins carantinarea Bucureștiului și a județului Ilfov și a decis păstrarea școlilor deschise în pandemie nu a fost public. (PressOne)
Partidele din România refuză, de ani de zile, să dea informații despre cum cheltuiesc banii publici destinați propagandei politice, după cum jurnalistul Cristian Andrei scrie constant. Săptămâna asta a numărat 100 de zile de la ultima solicitare rămasă fără răspuns. (HotNews)
Finanțarea opacă și lipsa de transparență sunt menționate ca vulnerabilități ale presei în raportul Comisiei Europene pe statul de drept, pentru România. (Spotmedia)
Declaraţiile de avere nu vor mai fi publice, a decis anul acesta Curtea Constituțională. (Europa Liberă)
În acest climat închis, fără transparență, România s-a clasat, în 2025, pe locul 55 la capitolul libertatea presei. (Reporteri fără Frontiere)
Moldova ocupă locul 35.
…și mai e ceva
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) subliniază cât e de important pentru un stat să fie transparent, atunci când vrea să combată dezinformarea. Un raport de anul trecut vorbește despre comunicarea publică a statelor în război informațional.
Transparența sporește încrederea - avem date încă din 2012 - experimente și sondaje arată că informațiile clare despre decizii publice cresc încrederea în administrații sau guverne. (Public Administration Review via ResearchGate)
R. Gordon Rinderknecht este cercetător în științe comportamentale și sociale la RAND Corporation. Spune cam același lucru și el: transparența trebuie să existe în orice strategie care vrea să combată dezinformarea.
În fine, lipsa de transparență, mai ales în statele foste comuniste, e azi o vulnerabilitate în fața agresiunilior hibride.
Există chiar o doctrină - a transparenței strategice - dezvoltată de Neville Bolt, cercetător, fost jurnalist BBC, actual redactor-șef al jurnalului peer-reviewed „Defence Strategic Communications”, publicat de Centrul de Excelență în Comunicare Strategică al NATO.
Ideile, pe scurt, sunt aici. (Eurasia Review)
…și cu ce mă ajută pe mine asta, domnișoară?
Chiar în domenii critice precum Strategia Națională de Apărare a Țării, administrația refuză să ofere informații de interes public, invocând clasificarea nejustificată a documentelor. Opacitatea asta subminează încrederea cetățenilor, reduce responsabilitatea publică și slăbește capacitatea statului de a contracara eficient dezinformarea.
E un lănțișor simplu.
Când oamenii au încredere în stat, vor fi mai puțini vulnerabili la atacuri hibride și război informațional. Vă amintiți de la ce am pornit? Voiam să înțelegem ce relevanță are că vom include în Strategia de Apărare războiul hibrid al Rusiei - din moment ce acest pilon a fost și în strategia veche.
Instituția care și-a asumat asta oficial tocmai ne-a transmis că nu e de interes public cum se implementează strategia. Națională. De Apărare a Țării. Sau măcar în ce grad.
Ne întrebăm ce o fi, atunci, de interes public.
Și o morală a poveștii. Dacă vrei să lupți cu dezinformarea, primul pas ar fi să nu mai clasifici orice.
* Disclaimer. Cuvântul SECRETISTAN a fost folosit prima dată de Emilia Șercan, care ne-a permis să-l folosim, la rândul nostru.